Primul campionat de rugby s-a jucat în România acum mai mult de un veac. Tenis Club Român București (TCR) a fost campioana primelor trei ediții (1914, 1915, 1916) și vreme de mai mult de o jumătate de secol doar echipele din Capitala României aveau să câștige titlul.
Stadiul Român a cucerit primul titlu de după Primul Război Mondial (1919), urmată de Școala Militară de Educație Fizică, din nou TCR, Stadiul Român, Sportul Studențesc, Poșta Telegraf Telefon (PTT), Viforul Dacia București și Grivița Roșie. Cu începere din 1949, am avut dominația echipelor inventate de regimul comunist, Steaua și Dinamo.
Totul s-a încheiat la 58 de ani distanță de prima ediție de campionat, în 1972, când Universitatea Timișoara a rupt lanțul de titluri cucerite de cele nouă formații din București.
Universitatea Timisoara a devenit campioană cu două etape înaintea finalului de sezon, după un 22-12 (6-9), cu Știința Petrosani, acasă, în fața a peste 6.000 de spectatori. Patru eseuri au reușit bănățenii în acel meci jucat la 12 iunie 1972, prin Vollman, Tătucu, Popovici, Suciu.
Studentii timișoreni au mai învins Rulmentul Bârlad (10-4) si Farul Constanța (15-13). La revenirea acasă, dupa meciul de la Bârlad, câteva sute de suporteri i-au întâmpinat cu buchete de flori și Gaudeamus Igitur, la gara din Timișoara.
Presa vremii, revista Sport din iunie 1972, nota sub semnătura lui Dimitrie Callimachi, un fost rugbist:
”Desigur, de-a lungul campionatului, au existat în evoluția studenților destule fading-uri, destule „puncte moarte”, care odată cu câștigarea experienței și încrederii în propriile forțe, se vor elimina de la sine. Dar una peste alta, putem spune că titlul a încăput pe mîini bune, pe cele mai bune mîini ale întregului campionat…
Așa a apreciat lucrurile, probabil, și studentul de la Facultatea de fizică, Nicolae Benga, când a afișat la poarta căminului unde stau majoritatea rugbyștilor, un panou pe care scria: „Trecătorule, oprește-te un moment și înclină-te în fața ușii căminului unde trăiesc perlele rugbyului românesc!” Găsim în această lozincă mai puțină logică, poate, dar oricum o mostră a stimei de care se bucură echipa de rugby, a entuziasmului și a dragostei cu care o înconjoară miile de suporteri studenți, garanție a unor succese viitoare și mai însemnate”
Dimitrie Callimachi
Lotul echipei Universitatea Timișoara 1971/1972:
Nicolae Duţă (fundaş), Mihai Suciu, Alexandru Szasz (aripi – treisferturi), Marian Gheţu (uvertură), Iulius Peter, Gheorghe Cîndea (centri), Bebe Ceauşu, Ion Iacob (mijlocaşi la grămadă), Constantin Nedelcu, Ewald Vollmann, Ion Tătucu, Gheorghe Răşcanu (linia a treia), Radu Malancu, Florin Ionică, Eduard Pries (linia a doua), Emanoil Ene, Gică Niculescu, Francisc Neiss, Bimbo Trailovici, Alexandru Ioniţă, Florin Popovici şi Octavian Vlad (linia întâi)
Antrenor: Mitică Antonescu
În luna aprilie a acestui an, când SCM Timișoara a câștigat Cupa României și a făcut din echipa de rugby a orașului cea mai titrată formație din istoria Timișoarei, Iulius Peter a fost prezent la sărbătoare:
„Eu am făcut parte din echipă între 1969 și 1984, dar Universitatea Timișoara a obținut cele mai bune rezultate în perioada 1970-1973, când am fost mereu pe podium și am cucerit titlul din 72. Am fost primii din afara Bucureștiului care au reușit acest lucru, iar mai târziu au izbutit și cei de la Farul Constanța să devină campioni. Toate acele rezultate le-am obținut prin seriozitate, pregătire asiduă și dăruire. Ca urmare a acestor calități, mulți dintre jucătorii acelei generații a Universității Timișoara am făcut parte ani în șir din lotul național”
Iulius Peter
Timișoara a mai așteptat 40 de ani până la următorul titlu (cel din 2012), după care a mai fost campioană în 2013, 2015 (anul triplei formidabile, titlu, Cupa României, Cupa Regelui), 2017 și 2018.